Cu Chiloti sau Fara?

Tu cum dormi? Cu chiloti sau fara?

Ideea e in felul urmator.
In urma unei discutii nevinovate, am fost socata sa aud ca unii oameni dorm cu chiloti. ciudat.
Mie personal imi ia ceva timp sa-mi aleg o pereche de chiloti pentru simplul fapt ca nu e simplu sa stai 12 ore intr-o pereche de atze incomode sau intr-una de gogosari. Materialul trebuie sa fie moale, catifelat si modelul trebuie sa fie comod. sa nu intre in si-anume fund si asa mai departe:))
Concluzia la care am ajuns, in urma unui sondaj realizat in lista mea de mess, e cam trista:
persoanele care dorm cu chiloti sunt ceva mai "incuiate", accepta ceva mai greu provocarile, neconventionalul, noutatea dusa la extrem, exhibitionismul si excentricitatea
in timp ce persoanele care dorm fara chiloti[a nu se intelege dezbracate] isi traiesc somnul la maxim. la fel si viata. viata lor e un fel de aventura continua. accepta cu usurinta majoritatea lucrurilor. de cele mai multe ori sunt cu picioarele pe pamant si cu capul in nori.

cu alte cuvinte, promovez somnul fara chiloti!
avantaje:
aerisire
comoditate
lejeritate in miscari

si lista ar putea continua... :)

deci..cu chiloti sau fara?

Happy Birthday dear Mini!

Este vorba despre celebrul Mini, care împlineşte zilele acestea o jumătate de secol. Considerat revoluţionar la ieşirea sa pe piaţă în august 1959, autoturismul Mini a devenit foarte repede o adevărată icoană a anilor 60 şi un extraordinar succes comercial. Mini s-a născut din provocarea lansată de constructorul britanic BMC inginerului Alec Issigonis : să creeze o maşină cât mai compactă posibil fără ca performanţele şi confortul să aibă de suferit. Specialistul hotărăşte să monteze un motor transversal şi să plaseze cutia de viteze dedesubt. Minune: pasagerii şi bagajele rămân cu 80 la sută din suprafaţă. Şi încă o minune: maşinuţa se impune de trei ori în rally-ul de la Monte Carlo, iar vânzările explodează. Vedete ca John Lennon, Peter Sellers şi Steve McQueen fac o adevărată pasiune pentru Mini. La fel şi regizorii vremii, căci maşinuţa poate fi văzută în `Magical Mystery Tour` al Beatles-ilor, în 1967 sau în `The Italian Job` în 1969 şi-apoi în 2003, într-o versiune modernă.

Modelul ajunge sub umbrela Rover, care, la rândul său, ajunge în 1994 în portofoliul BMW. Ultimul Mini iese din uzină pe 4 octobree 2000. Un bilanţ indică însă cinci milioane şi jumătate de vehicule vândute, iar BMB se simte obligat să resusciteze marca în vara lui 2001. Succesul este uriaş, iar exemplarul cu numărul un milion iese din uzină în aprilie 2007. Doar criza avea să tempereze acest elan: BMW a anunţat în februarie o reducere cu 19% a numărului de angajaţi ai uzinei Mini, din apropiere de Oxford.

sursa: http://www.money.ro

MINI este numele filialei BMW din Cowley, Anglia, precum şi a automobilului produs de această filială din aprilie 2001.

Maşina, proiectată de Frank Stephenson,^[1] este vândută ca o reinterpretare "retro" a automobilului original Mini, care a fost produs de către British Motor Corporation şi succesorii acesteia între 1959 şi 2000. Numele se scrie cu majuscule pentru a îl deosebi de predecesorul său.^[2] La lansarea oficială, maşina a fost prezentată ca fiind "NOUL MINI", dar este mai întâlnită denumirea "BMW Mini". La început dezvoltat de către grupul Rover, şi vândută sub marca Rover , fabricată fiind la uzina Longbridge, proiectul MINI a fost reţinut de către BMW când s-a debarasat de către Rover în 2000^[3]. MINI este asamblată în Cowley, Oxford, Regatul Unit, în ceea ce înainte a fost Pressed Steel Company,^[4] cunoscută sub denumirea de Fabrica Oxford.

Modelele fabricate între anii 2001 şi 2006 includ patru variante hatchback: varianta de bază "MINI One", varianta cu motor diesel "MINI One/D", sportiva "MINI Cooper" şi varianta cu motor supra-alimentat "MINI Cooper S". În anul 2005 a fost adăugată opţiunea decapotabilă. În noiembrie 2006 o versiune îmbunătăţită a lui MINI a fost lansată, cunoscută neoficial sub denumirea "Mk II MINI".^[5]. Mk II este disponibilă numai în varianta cu acoperiş metalic în anul 2007.

MINI a fost proiectat să înlocuiască modelul Rover 100 şi mai spaţiosul Rover 200, ambele fiind nepotrivite pentru piaţa modernă a automobilelor. MINI era menită să înlocuiască modelele ieftine de Rover 200, şi modelele mai scumpe de Rover 100, iar Rover 35 să înlocuiască modelele mai scumpe de Rover 200 şi cele ieftine de Rover 400. După renunţarea la MG Rover, MINI a fost comercializată mai degrabă ca o maşină mică şi elegantă de oraş, decât ca înlocuitorul pentru 100 şi 200.

sursa: http://ro.wikipedia.org

long time, no see

recunosc de buna voie si nesilita de nimeni ca nu m-am mai "obosit" sa mai scriu ceva pe blog. am fost in vacanta. si m-am intors cu poze. asa ca voi lasa imaginile sa vorbeasca in locul meu. enjoy.

teatrum mundi sau cum sa te imbraci la teatru

recunosc de buna voie si nesilita de nimeni ca a trecut ceva timp de cand am fost ultima data la teatru/opera/filarmonica. pe scurt, a trecut ceva timp de cand nu mi-am luat portia de cultura/arta de la sursa sigura. dar voi recupera. promit.

cu toate astea, vorbeam zilele trecute[in contextul festivalului "hai la teatru"] despre, evident, teatru si ce inseamna el.
cand am inceput eu sa merg la Teatrul National, fie pentru piese de teatru fie pentru opera sau opereta, chiar daca eram prin clasa a7a sau a8a, era ceva special pentru mine si ma simteam "o adevarata domnisoara". ma imbracam frumos, ma aranjam cum stiam eu pe la 13-14 ani si stiam ca va trebui sa ma port ca o lady in devenire.
acum, teatrul national e in renovari. nu se stie pentru cat timp. s-a construit o sala langa el in care spectacolele continua sa alimenteze setea de cultura a iesenilor si nu numai. exista si teatrul luceafarul si alte cateva sali in care inca se mai tin spectacole.

si totusi. cu ce te imbraci cand mergi la teatru? continui sa te imbraci frumos din respect sau te imbraci mai neconventional ca sa te asortezi cu sala? eternii blugi si o camasa mai hippie?

inteleg ca lumea[a se intelege viata] e ca un teatru si fiecare dintre noi are un rol in functie de scenariul pe care tot singur si-l face. inteleg ca fiecare zi e un nou "act"...dar mi-e dor sa merg la teatru si sa vad lume imbracata frumos. mi-e dor de frumos.

Moldova pamant romanesc. not!

in ordine cronologica:
-alegeri la chisinau
-au iesit comunistii[iar]
-pupulatia nemultumita a iesit in strada, panarama, scandal, revolutie.
pana aici, perfect de acord! bravo lor ca au avut curaj,putere si vointa.

dar in momentul in care am inceput sa primesc mass-uri pe messenger de la diversi colegi/prieteni/cunoscuti cum ca s-ar face tot felul de meetinguri in iasi in tot felul de locatii, ba in fata Palatului Culturii, ba in piata Unirii, am zis ca ceva nu e in regula. deci, copilasi, nu ganditi la scara la care trebuie.
slogane de genul "Moldova, pamant romesc" pe langa faptul ca sunt patetice, in sensul englezesc al cuvantului, nu-si au rostul. si acum urmeaza argumentele:
1. dpdv etnic, dupa ce Romania a pierdut Rep. Moldova si ea a fost anexata Rusiei, s-au facut niste deportari, astfel incat populatia sa fie cat de cat uniforma. de atunci au trecut cam 70 de ani si vreo 2 generatii, adica, nu prea mai e acelasi lucru.
2. dpdv politic, nu e bine sa o suparam pe mama rusia, ca iar inchide robinetu si iar vine nenea Putin cu manuta in buzunar la summit-ul Nato si ne mai da vreo lectie.
3. dpdv geo-politic, pentru cei care au uitat, suntem deja o mica parte dintr-un "imperiu economic", U.E., si atata timp cat suntem la coada vacii cu economia, cu politica, cu mai tot, nu prea suntem in postura in care sa "eliberam Basarabia" ca s-ar putea sa fim prima tara care da faliment. Rep. Moldova nu e doar vin, coniac si bomboane Bucuria.
4.dpdv istoric, nu e un moment bun. inteleg ca nostalgia de dupa primul razboi mondial isi spune cuvantul, dar nu e cazul sa extrapolam. pe scurt, nu este un moment potrivit, nici pentru o implicare in problemele altora nici pentru "alipiri" teritoariale.

a nu se intelege din acest post ca as avea ceva cu republica Moldova sau cu locuitorii ei. nu am nimic. ii sustin, ii incurajez, dar fara sa ies in strada, pentru ca nu vad rostul. sper sa reusiti la faza cu democratia, desi sunteti cam prea aproape de mama Rusia si mama Rusia are tentacule foarte lungi. dar ati facut un lucru foarte curajos!

Radu Duda presedinte. Chiar?!

cateva generalitati:

Radu, Principe al României, Prinţ de Hohenzollern-Veringen (n. 7 iunie 1960, Iaşi, România, ca Radu Duda). În anul 1996 s-a căsătorit cu ASR Principesa Margareta de România. La data de 1 ianuarie 1999 a fost numit "prinţ de Hohenzollern-Veringen" de către ASR prinţul Friedrich Wilhelm, şeful casei princiare de Hohenzollern-Sigmaringen, numele său legal devenind Radu Hohenzollern Veringen Duda.

bun, acuma ca stiti in principiu despre cine e vorba, putem vorbi linistiti. ideea e in felul urmator:

1.el candideaza.

pana aici ok. ar fi interesanta o monarhie constitutionala ca in Anglia, doar ca acolo are traditie. e fain asa ca idee, dar in practica, nu cred ca s-ar schimba mare lucru. ar fi mai "vintage" asa:))

2. cine l-ar vota?

ar fi cativa care l-ar vota. o campanie buna, promisiuni faine si se rezolva. unde mai pui ca presedinta de campania a lui Barak Obama i-a facut o vizita scurta. Clara treaba. deci s-ar gasi cativa pensionari nostalgici, cativa parinti derutati si cativa tineri care sa-l voteze.

3. de ce?

de ce sa candideze? sanse nu are, experienta politica nu are[asta ca sa fiu fata finuta si sa nu spun ca e in afara realitatii]. dar tinand cont ca lupta se da intre Base si Crin-Antonescu, e destul de logica miscarea asta. imi face impresia mie asa ca toata schema e ca lumea sa-l voteze, aia putini care l-ar vota, si in felul asta se pierd niste voturi, pentru ca nu mai ajung nici la Base nici la Crin. Iar in al doilea scrutin, pam pam, alegeti intre base si crin. si ca sa inchei cu predictiile mele politico-astrale, nu cred ca mai are sanse Base, si daca el crede ca are, sa-mi spuna mie ca sa-i fac anti-campanie:)) glumesc, dom'presh'dinte!

p.s. si cand or fi alegerile astea, in toamna, ati face bine sa va miscati cat mai multi fesele la vot. ca stand in cur la calculator nu schimbati nimic, lepre ce sunteti!:))tineretu din ziua de azi...:))

tara arde si noi jucam leapsa

radem glumim, dar a venit timpul sa vorbim si lucruri serioase...tot atata leapsa..bine ca, daca stau sa ma gandesc, amandoua sunt la fel de productive..adica deloc. in fine.
cert este ca avem o multime de probleme existentiale de dezbatut si eu m-am lenevit in ultimul hal de cand cu bacul asta. fereasca dumnezeus a mai ai si o activitate-doua mai sociale...
revenind.
numero 1: de ce ar candida radu duda la alegeri? that's a good one
numero 2:(si oleaca mai invechit): de ce dracu iesiti in strada si va bateti cu pumnul in piept ca Moldova e "pamant romanesc" ca ei vor doar democratie nu si unire cu romania?! d'ooh! [tineretu asta din ziua de azi...doamne...!]

asadar, voi reveni cu posturi in care voi dezbate de una singura aceste doua mari probleme ale romaniei contemporane! :)) asta a sunat a discurs de vadim:))

Leapsa

de la irina...

1. Care e singurul lucru pe care nu ai vrea să-l schimbi niciodată la tine?

optimismul [mana-n mana cu buna dispozitie]

2. Primul film care îţi vine în minte acum?

serial: House M.D.

film: the international-puterea banului

3. Ce ai desenat ultima oară (pe hartie, nu în paint)?

o floricica pe un caiet...dar desen (h)artistic....hmm...o tipa cu o palarie pe un ochi[si era pt o felicitare foarte speciala]

4. De câte ori ai spus “te urăsc” până acum?

maxim de 2 ori si alea cand eram mica si m-am suparat pe mama sau pe frate-miu..can't remember exactly

5. Cu ce personaj din literatură te identifici?

hmmm...nu ma identific. sunt unicata:))

6. Cât de bine te înţelegi cu tine?

pff..minunat. ma iubesc si sunt cea mai buna prietena a mea, fapt ce explica probabil faptul ca nu am foarte multi prieteni in afara de mine si asta pt ca nimeni nu poate fi la fel de "perfect" ca mine. mu hahaha

7. Daca ar fi sa scrii o carte… ce titlu ar avea?

cum sa crosetezi sifon intr-un bec

8. Descrie în trei cuvinte o persoană pe care încă nu ai cunoscut-o.

cum sa o descriu daca inca nu am cunoscut-o? hmm..asta e o intrebare incuietoare. ar trebui sa fie schizofrenica, sfidatoare si prietenoasa. toate in acelasi timp. haha

9. Continuă propozitia: Azi, încă adormita, m-am trezit visând la …

vacanta..Cipru..soare..cald..coafura rezista:))

m-am distrat cu leapsa asta. si pentru ca Don'shoara Lira n-a mai primit o leapsa din tinerete, acum fiind majora, la ea va merge.

LICITATIE

Un foarte bun prieten si coleg de breasla si-a scos vocea la licitatie. pe langa faptul ca mi se pare o idee foarte faina, m-am decis sa-l ajut si sa-i fac si oleaca de reclama.

MI-AM SCOS VOCEA LA LICITATIE.

Si asta nu din cauza crizei financiare sau a prospetelor disponibilizari din televiziunea ieseana. Atata vreme cat trendul spre a vinde si a cumpara este in crestere, iata!Unii vand o chitara, un cd, un ziar din '53 sau colectia de timbre. Altii vand sucuri fara acid de colectie, unii lame de ras, altii doze de suc din care au baut starurile sau chilotii folositi ai Madonnei.Dar ce garantie ai ca au fost purtati de ea? Niciuna!Vocea insa, stii sigur ca este a mea!Diferenta intre o chitara, un cd sau un chilot este ca vocea e vie, ea "zice", ea zambeste, e trista, urla, iubeste sau uraste!Voi posta motivele pentru care am facut asta in curand!Intre timp liciteaza!LICITEAZA SI TU SI DA MAI DEPARTE!

pentru mai multe detalii: http://laapel.blogspot.com/

liciteaza si tu!

ce cred copiii despre casatorie

Ce e căsătoria?

Căsătoria e când păstrezi fata şi nu trebuie să le-o mai dai înapoi părinţilor ei"- Eric, 6 ani


Ce fac îndrăgostiţii la prima întâlnire?

"La prima întâlnire îşi spun numai minciuni unul altuia şi asta îi face suficient de interesaţi să se mai vadă şi a doua oară" - Martin, 10 ani


"Nu fac decât să mănânce cotlete de porc cu cartofi prăjiţi şi vorbesc despre dragoste" - Craig, 9 ani


Care e vârsta potrivită pentru a te căsători?
"Imediat ce termin grădiniţa, o să-mi caut o soţie " - Bert, 5 ani

"84 de ani - pentru că la vârsta asta nu trebuie să mai lucrezi şi ai tot timpul din lume să-l iubeşti pe celălalt" - Judy, 8 ani



Când se îndrăgostesc oamenii?
"Nimeni nu ştie de ce se întâmplă, dar am auzit că are legătură cu felul în care miroşi. De asta parfumul şi deodorantul sunt aşa de cumpărate" - Jan, 9 ani

"Când un om are pistrui şi găseşte pe altcineva care are pistrui" - Andrew, 6 ani

"Mi se pare că trage cineva cu o săgeată în tine, sau ceva de genul ăsta, dar restul nu e chiar aşa de dureros" - Harlen, 8 ani


Cum e să te îndrăgosteşti?
"E ca o avalanşă şi trebuie să alergi ca să te salvezi" - Roger, 9 ani
"Dacă atunci când te îndrăgosteşti e ca atunci când înveţi cum să spui cuvinte pe litere, eu nu vreau. Îţi ia prea mult timp" - Leo, 7 ani


De ce se ţin îndrăgostiţii de mână?
"Le e teamă să nu le cadă verighetele, pentru că au dat o grămadă de bani pe ele" - Gavin, 8 ani

Când poţi să săruţi pe cineva?
"Nu ar trebui să săruţi niciodată o fată înainte de a avea suficienţi bani ca să-i cumperi un inel şi un videoplayer, pentru că o să vrea să vadă imagini de la nuntă" - Allan, 10 ani


Cum e mai bine: singur sau căsătorit?
"E mai bine pentru fete să fie singure, dar nu şi pentru băieţi. Băieţii au nevoie de cineva să cureţe după ei"-> Anita, 9 ani

"Mă ia durerea de cap când mă gândesc la asta. Sunt doar un copil. Nu am nevoie de astfel de necazuri" - Will, 7 ani






Opinii sincere despre căsătorie
"Sunt pentru dragoste, atâta timp cât nu se întâmplă când e Simpsons la televizor" - Anita, 6 ani

"Dragostea te va găsi, chiar dacă încerci să te ascunzi de ea. Eu tot încerc să mă ascund de când aveam 5 ani, dar fetele mă găsesc orice-aş face" - Bobby, 8 ani

"Nu mă grăbesc să mă îndrăgostesc. Clasa a IV-a mi se pare suficient de grea" - Regina , 10 ani

"Dragostea e o prostie, dar s-ar putea să o încerc din când în când" - Floyd, 9 ani

mi s-a parut prea simpatic ca sa nu dau un "share". si cred ca e treaba asta cu casatoria e ceva asa...impossible not to think about.[and impossible is nothing. => prin, deductie logica, ideea de casatorie=adidas=impossible is nothing.]

pe de alta parte exista si casatoria tip nike- just do it
sau cea de tip lg- life's great

restul, imagine!

hop si eu cu leapsa

mare moda dom'le cu leapsa asta...daca nu stii ce sa mai scrii interesant pe blogul tau, hop cu leapsa.

Daca as putea ce as vrea sa fiu ?

o floare: hmm... crin imperial

un anotimp: primavara

o culoare: mov (aubergine, mai precis)

un animal: veverita :))

un obiect vestimentar: pantof, evident

o piesa de mobilier: noptiera

o piesa muzicala: all saints- pure shores(o ascult acuma, altfel ar fi multe:))

un vers: "the road to hell is paved with good intentions"

un obiect: poseta

un instrument muzical: oboi :)) glumesc. poate chitara sau muzicuta

un copac: artar sau plop

un oras: viena

un fel de mancare: shaworma

un supererou: batman sau storm

un fenomen al naturii: avalansa sau tornada

o masina: BMW

un fruct: capsuna


o parte a corpului: gat

un film: the bank job, the italian job sau 7 pounds


merge mai departe la Bogdan si..la cine mai vrea:)))

cafeaua de dimineata

Pentru ca in posturile mai vechi v-am explicat de ce si cum imi place cafeaua(nu ca v-ar interesa, dar asa, preventiv), azi m-am hotarat sa-mi beau cafeaua pe net. cum vine asta? pai e foarte simplu. e 6;45 si nu am nici cea mai mica intentie sa ma grabesc. ca atare, stau cu vaca mea(a se intelege cana cu vaca pe ea) in fata calculatorului si imi savurez cafeaua(de fapt e un 4 in 1 de la don cafe. buna treaba. sa incercati si 5 in 1. si voi astia de la don cafe, cotizati daca tot va fac reclama:)) si ma gandeam sa nu-mi beau cafeaua singura...
si hai ca las aberatiile la o parte ca deja "o dau nasol" ca sa citez din clasici in viata....

8 martie reloaded

8 martie

La multi ani doamnelor si domnisoarelor sau altfel spus, la multi ani "fataaaa"!
Zilele astea am ajuns la concluzia ca nu ma mai impresioneaza niciun fel de sarbatoare. si cand vad ca primesc din ce in ce mai multe oferte cu tot felul de ocazii(14/24feb,1/8martie) mi se face si mai greata de noul concept de sarbatoare, daca il pot numi asa. totul se rezuma la cumparaturi. muuuuulte cumparaturi! unde sunt florile si scrisorile inmanate persoanelor dragi in zile speciale/sau nu/ nu mai sunt. dam bani, luam una bucata cadou, eventual ieftin dar sa para scump ca sa facem impresie. totul se rezuma la impresii.
cand o sa ma fac eu mare o sa fac o actiune asa maare maaare si de amploare si cei care o sa aceleasi parerei cu mine o sa inceapa sa scrie scrisori sau sa faca singuri felicitari si sa culeaga flori, ca doar ce naiba? ne-am nascut pt cumparaturi? cine mai stie..societatea asta consumista ne face sa uitam de multe..si e destul de grav...
in fine..
un prieten mi-a trimis o imagine foarte sugestiva pentru saptamana aceasta, asa ca simt nevoia sa o "sharuiesc" cu voi:

despre ceas...

tu porti ceas? de ce? cate ceasuri ai? si daca nu ai, de ce nu-ti cumperi unul?


e clar ca ceasul a fost inventat din grija omului fata de timp. a fost inventat ceasul de buzunar, in jurul anului 1500 de catre Peter Henlein din Nurnberg, Germania. apoi, lucrurile s-au mai modernizat un pic si a aparut si ceasul de mana. acum gasesti un ceas de mana cu tot ce ai putea avea nevoie. mp3 player, telefon, calculator. cu toate acestea, eu cred ca ceasul si-a pierdut din valoare. a devenit doar un accesoriu. cu cat mai diversificata gama cromatica, cu atat mai usor de asortat la orice. dar ce mi se pare cel mai trist pentru saracul ceas, e ca toata lumea prefera sa se uite la telefonul mobil sa vada ora exacta, decat la ceasul de la mana.

in momentul in care ai un ceas de mana, se presupune ca iti pasa de timp si de cele mai multe ori esti o persoana punctuala. si daca iti pasa de timp, inseamna ca iti pasa de viata ta si ai o idee despre cum ai vrea sa fie si nu prea vrei sa pierzi timpul acela pretios. dar fiind punctual, nu iti pasa doar de timp, iti pasa si de ceilalti. fiind punctual devii o persoana usor de placut [cel putin la nivel teoretic].

tot farmecul ceasului de mana consta in ticait. sa auzi timpul cum trece. cred ca expresia 'trece timpul pe langa tine' a fost scornita fix pentru acele persoane care nu poarta ceas. daca am fi un pic mai atenti la timpul asta care trece pe langa noi, fie ca purtam ceas de mana sau nu, am avea probabil o viata plina de 'quality time'.

extrapoland, daca toata lumea ar purta ceas [si implicit ceasul ar avea acest efect retrospectiv asupra timpului pentru fiecare persoana] atunci am trai intr-o lume mai buna.

cu exagerarile de rigoare care imi stau bine infipte in fire, cred k i made my point.

p.s. si da, port ceas de mana.

despre lucruri simple

va anunt oficial ca sunt mai baba, in cazul in care veti remarca un aer de intelepciune in posturile mele, de la varsta mi se trage:)) glumesc. evident.

am stat eu si m-am gandit [waw! asta da performanta!] si m-am hotarat sa scriu de-acum inainte despre lucruri simple. ceas, oglinda, pasta de dinti, etc. sunt o multime de lucruri in jurul nostru si saracele de ele, in afara de o reclama stupida cu un castor nu au parte de prea multa atentie:))

Wishlist wanna be

imitatia mea de wish-list...cu alte cuvinte...enjoy :)

First of all: my beloved chocolates



Dar...si o vata de zahar m-ar incanta (aproape)la fel de mult...



dar bineinteles ca Posetele nu sunt niciodata destule..mai ales cand e vorba de posete plic, colorate si fanteziste:)


Si apropo de posete, am gasit una tare funny si imi place tare mult ideea:


din categoria Tech-Addict...aici e mai simplu:))








si pentru ca imi place sa fiu punctuala... niciun ceas nou nu e in plus...










Si pentru ca sunt fata [d'ooooh] si fetelor le plac bijuteriile [d'oooooooh], Tiffany's would be perfect:



Dar nimic nu se compara cu o pereche superba de pantofi... domnule Louboutin, daca ajungeti pe blogul meu si vedeti imagini cu pantofii dvs si va dati seama ca ii ador, sa stiti ca port marimea 39, am 1,75 m si orice toc peste 6 cm e perfect. va multumesc!





a nu se uita de Manolo Blanik sau Jimmy Choo....buni baieti..si faini pantofi




dar oricat de dragute ar fi toate astea, nimic nu se compara cu o plimbare cu El, o discutie vesela pe o banca in parc si un sarut dulce pe frunte...si multa muuuuuuuulta iubire..

long time no see

mi-a luat ceva mai mult sa ma obisnuiesc cu noul an, dar in fine, back in biznis...si dupa ce s-au dres toti dupa revelion, dupa sf vasile, dupa sf john si sf antonie, acum tin toti sa-mi reaminteasca faptul k in curand voi fi mai baba cu un an. big deeeeaaaaal!!! de park ar fi ziua de salariu, asa se bucura toti. in fine...mai e ceva timp pana atunci[7 feb pt cei care au uitat, pt noi admiratori secreti care vor sa-mi trimita buchete mari de trandafiri:)))))) si pt cei care au ajuns din greseala aici si nu inteleg de ce scriu despre asta) in fine,r evenind. ideea e k am ajuns la o varsta [si inca n-am implinit 19] la care mi-e cam greu sa ma distrez. nu prea mai stiu ce e aia distractie...si cu greu reusesc sa fac ceea ce unii numesc "panarama". asa ca de ziua mea vreau sa fac tot ce-mi place. sa-mi beau cafeaua in pat si sa murdaresc iar asternutul, sa ma uit la un episod din ceva, sa pap muuulte bomboane de ciocolata asa de dimineata, sa am duc la radiod e parca ar fi o zi obisnuita si sa-mi fac emisiunea, sa merg cu El la restaurantul chinezesc dupa aceea si sa mananc ce mananc de obicei si nu poate fi inlocuit cu nimic altceva, sa mergem apoi sa pap muuuulta inghetata, apoi sa bem un ceai...si cred k deja o sa fie ora 17:00. beibi, te las sa ma surprinzi dupa ora asta:))

dar nu ce o sa fac de ziua mea e problema, k se gaseste. problema e ce-mi doresc cadu de ziua mea...cred k e primul an in care nu-mi doresc ceva in mod deosebit, si orice ar fi minunat daca ar fi din suflet...e clar ca incep sa ma babesc.

dar, pentru ca am stat mult si m-am gandit ca nu vreaus a renunt la obiceiul meu cu listute, am sa culeg niste imagini...un fel de wish list, sau better said, "nice things i like" sau ma rog..ati inteles ideea:))) care ditnre ele or fi demne de wishlist, astept sfaturi!!! :))

Pitzi Care Este

de data aceasta nu eu am fost martora tacuta, ci Carmen [also known as fatal Flame sau Femme Fatale :)) ]

locatie: intr-un maxi-taxi, directia pacurari-centru [sau ceva de genul].
personaje principale: pitzipoance, doua bucati
soferul organizat

Intr-o atmosfera foarte incinsa datorita aglomeratiei din maxi, cele doua pitzi incearca sa-si faca loc.

soferul: inaintati inainte, va rog!

pitzipoancele, ajunse pe la jumatatea aurovehiculului, isi spun spun una celeilalte, in speranta ca soferul nu le aude. dar le-a auzit carmen.

pitzi 1: vai fata, soferul asta nici nu stie sa se expreimeze!
pitzi 2: da fata...vai!!

morala? pitzi, next time you act smart, be sure you really are ;)

chiloti care strang, chiloti care jeneaza

Un prieten foarte bun si coleg de munci, a avut amabilitatea de a posta si pe blogul lui htttp://www.laapel.blogspot.com textul despre chiloti. de ce ? pentru ca si lui, ca si voua, i s-a parut amuzant. insa primul comentariu pe care l-a primit, deja suna iritant.

"
Anonim spunea...

De cand a devenit ma asta un subiect interesant/cool/trendy? Care e diferenta intre acest "articol", blog ce-o fi el si filmuletul cu tiganii manelisti? Nici una.
Si asteptam cu totii o continuare la aceasta epopee. Vrem sa aflam cu totii ce culoare prefera domnisoara, cu dantela sau fara samd.
Haide acum pe bune. Care e diferenta intre porcaria asta si Libertatea?"

si acum, ca sa va amuzati daca nu v-ati amuzat deja, raspunsul meu: diferenta o faci tu prin felul in care gandesti. daca esti incuiat si nu poti vedea partea amuzanta a unor lucruri banale sau daca esti atat de orb incat sa nu vezi padurea de copaci, e problema ta. diferenta o face perechea de chiloti. sigur te strangeau in momentul in care ai scris comentariul;)

astept totusi si parerile voastre..poate n-am dreptate. poate ar trebui sa-mi trimit c.v.-ul la ziarul libertatea. poate exagerez..wtf, mates?


p.s. si ca sa-ti raspund draga Anonimule, in cazul in care ajungi pe blogul meu ca sa vezi raspunsul, ii prefer pe cei comozi, negri sau foarte funny, dantela e pentru ocazii speciale. intelegi sau sa-ti fac un desen? :))

say what?

ce ti-a adus Mos Nicolaie?
nu cred in Mos Nicolaie.
POFTIM?
Nu, nu cred in Mosi. Cred in tineri pentru ca ei pot schimba ceva. [ :)) ]

waw

deci waw! chilotii se vand! chilotii sau textele despre chiloti:)) vroiam sa va multumesc pentru receptivitate si pentru raspunsuri... dar si pentru vizite. trebuie sa recunosc faptul k 122 de vizitatori in nici macar o saptamana e de-a dreptul overwhelming pentru mine...
ca atare ma voi stradui sa va recompensez cele cateva minute pierdute pe-aici. cum? voi continua sa postez kestii, in speranta ca le veti gasi amuzante:))

you simply make me puke!

de cand nu am mai scris nici nu mai stiu cum sa incep..
cert este ca de vreo luna imi este greata. nu sunt insarcinata[doamne-fereste!!!] :)) nu sunt mahmura si nici nu am vreo boala incurabila.
de vina a fost campania electorala.
greata!!!
stimati candidati si viitori candidati alesi si nealesi, tin sa va informez ca o vorba din popor zice asa: "cu o floare nu se face primavara!". dragii mei, in traducere libera pentru voi: cu o floare nu va votez!
nu vad rostul acestor pomeni electorale.
daca v-ati saturat de investit bani in produse promotionale nu inseamna ca trebuie sa va apucati de spalat strazi, pus asfalt sau de schimbat liniile de tramvaie sau mai stiu eu ce.
nu dragii mei! asa nu!
ideea e ca in aia 4-5 ani cat sunteti voi "la ciolan"[spun astfel ca sa o spun pe limba voastra, sa intelegeti exact la ce ma refer] atunci trebuie sa va faceti voi placuti si iubiti astfel incat lumea sa va voteze si in continuare. exceptiile fac babele comuniste care vor vota cu psd-ul si de pe lumea cealalta de dragul lui iliescu.

si cam atat, ca deja va dau prea multa atentie si nu meritati:))

scarba la papuc!

ceva interesant pt amatorii de bloggarit

don't judge me, please!

in seara asta anumite circumstante m-au facut sa-mi amintesc de un citat pe care l-am citit cu ceva timp in urma si care ii apartinei Maicii Tereza: "daca ii judecam pe ceilalti, nu vom mai avea timp sa iubim."
ar fi nenumarate motive pentru care sunt de acord cu el si nu mi-ar ajunge probabil tot spatiul de pe internet pentru a le insira.
sunt foarte multe defecte...avem foarte multe defecte. uneori defectele ne caracterizeaza mai ceva decat calitatile. ideea era ca daca urasc ceva la specia umana contemporana este acest "judecat" al altora, criticat non-stop...etc.

n-am de gand sa tin prelegeri...doar ca in seara asta am avut parte de o "rasucire' asa cum ii place unei profe sa numeasca acea experienta care schimba ceva din mecanismul tau interior.

seara, frig, strazile aproape pustii. fiind destul de departe de casa nu ma incumet sa merg pe jos si aleg varianta cea mai simpla: autobuzul. stiind ca am un bilet in portofel, scotocesc. nimic. toneta r.a.t.p. bineitneles inchisa. money left: 10 ron. teoretic, destul cat sa iau un taxi pana acasa.
vad un taxi mai "rapanos"[daca il pot numi asa], o dacia nova destul de trecuta prin gropi, cu un sofer trecut de a2a tinerete..trecut bine! pana acum, niciun motiv sa-l aleg in afara grabei, frigului si a nesigurantei de a merge pe strada. cu alte cuvinte, ma urc.
mai pe scurt asa, ideea e ca pe o distanta de aproximativ 4-5 km, taximetristul s-a dovedit a fi o victima a regimului comunist: tatal sau a fost asasinat cand s-a inceput colectivizarea. poate neinteresant, atata timp cat nu a fost singura victima. bun, mergem mai departe si mai trecem de vreo 2 semafoare ca sa aflu ca domnul in cauza, ajuns la oras din bunavointa unui consatean care l-a aruncat intr-o caruta cu destinatia iasi, a absolvit negruzzi[asta in timp ce noaptea lucra in constructii pentru a se intretine], mai apoi facultatea de filologie, si apoi cea de drept.
cand cauti oameni din astia, nu-i gasesti. dar dai de ei cand te astepti mai putin, unde te astepti mai putin.
dar despre discutia cu el o sa va povestesc in alt post, ca sa nu va plictisesc chiar asa direct...asta pentru ca ii respect pe cei care isi pierd vremea citind blogul meu:)

sexul si politica- reteta succesului!

poate suna dur. poate era demult o realitate pe care, in inocenta mea, am negat-o. si asta pana de curand.
dintotdeauna mi-a placut sa cred [sau mai bine zis sa ma mint] ca oamenii sunt buni si au si intentii bune, ca "what you see is what you get". dar adevarul e, de cele mai multe ori, altul. iti doresti "o cariera de succes"? vrei bani si populaitate? vrei "relatii" si "pile"? tot ce ai de facut e sa aderi la un partid! esti fata/femeia si nu iti place politica? make love, not politics!"
suna chiar a slogan. in curand va aparea si facultateacare o sa va invete cum sa faceti bani folosindu-se de acest slogan...

back in biznis

pentru cei care isi pierd timpul citindu-mi blogul[like waw, kiar existati?!], nu-mi dati prea multa atentie va rog, k o sa ma simt importanta:))

n-am mai scris demut, stiu, mea culpa! dar nu se mai intampla nimic in autobuz...eu nu stiu ce-i cu oamenii astia! pe bune...e plin de pensionari. nuca as avea ceva cu ei, doamne-fereste, but still...se comporta mai rau dekt niste pusti de 14-15: se imping, te imbrancesc...unii mai si put. macar pustii sunt mici, se mai strecoara. in fine. ideea e, spre dezamagirea multora, ca nu s-a mai intamplat nimic interesant in autobz..adica ar fi ceva, da' nu e chiar atat de palpitant, dar totusi am sa scriu...:))

vara, dupa-amiaza, cald, doar coafura unui chel rezista
bineinteles, ma urc in hautobuz sa merg la ra-di-o, la ra-di-o... dupa logica unui calator grabit ma urc in primul autobuz, relativ liber. nici nu ma urc bine ca vad una bucata pitzi ca imi parea rau ca n-am aparatul foto sa facem un shuting in hautobuz la bara. now imagine: statura medie, bruneta, tunsa bob (stil ex-rihanna), carbonizata, 3 kile de haur, pierce in nas, un maieu cu vedere la buric(bineinteles si buricul pierce-uit), maieu care cam confunda decolteul cu tivul.
acuma ca v-ati imaginat-o p pitzi, pot sa trec mai departe.
in momentul in care m-am urcat in autobuz, dupa socul vizual, am avut si unul auditiv, caci pitzi nu e pitzi dak n-are gura MARE! discursul ei trivial cu influente din jargon dar si din limbajul popular a inceput, bineinteles, cu prima parte a sa, conform structurii sale, si anume "Captatio Benevolentie". adik vrei nu vrei, tot o auzi: "bagami-as......in tine de tigan b....t ce esti tu si cu fimiei-ta! nu stiti sa mergeti cu hautobuzu'?pai nu stiti! ca sunteti tigani prosti de aia! ai cinshpe plozi si nu mai incapi in hautobuz?!(...)" va puteti imagina si continuarea....
ceea ce nu va puteti imagina, si nici nu va doresc, este faptul ca acest discurs a durat echivalentul in timp a 6 statii de "hautobuz", aproximativ jumatate de ora.
ceea ce nu va puteti imagina e mama lui pitzi care este. mama lui pitzi era langa ea...si tot ce i-a zis in aceasta jumatate de ora a fost "mai incet mama!" si "lasa-i mama!". as fi vrut sa-i spun mamei ca educatia trebuia facut demult si acasa, nu tarziu si in autobuz. oricum...cert este ca dupa un luuuuuuuuuuuuuuung sir de injuraturi a pus mana pe telefon si vorbit cu prietenii ei de incredere, cocalarii...vorba aia "las' ca va aranjeaza baetii mei!"...

asa ca...daca unii dintre voi au curaj sau au imaginatia atat de dezvoltata incat sa creada ca tara asta se indreapta spre ceva, ca mergem inante, ca lucrurile or sa se schimbe...imi pare sincer rau sa va dezamagesc cu experientele mele din hautobuz...dar sunt doar "mostre" dintr-o societate care din pacate ne caracterizeaza pe toti, nu doar pe "ei".

"Succesuri" si cultura va va elibera!
subscriu,
idah

seria 2, episodul 1

continuăm relatarea experienţelor de viaţă, din categoria "viaţa bate filmu".
episodul de astăzi: În staţia de autobuz
sâmbătă, în jurul orelor 13, peste 22 de grade celsius.
în staţia de autobuz din faţa Universităţii.
personaje:
Eu [foarte obosită după o emisiune de o oră la radio, în căldură, pentru că nu reuşisem să pun în funcţiune aerul condiţionat. a fost într-adevar condiţionat de ceva, da' nu m-am prins nici acuma de ce?!]
studenta pitzipongită, tocmai ieşită de la examen. cu alte cuvinte, gata examinată.

eu- mă uit cu lene la ceas în aşteptarea autobuzului. mă mai uit în zare, mă mai uit la dreapta...şi îmi lăcrimează ochii: văd o studentă pitzipongită, cu o vestimentaţie elucubrantă şi de-a dreptul pur şi simplu. şi cum o analizam eu aşa, fără să-mi dau seama cât de scormonitor mă holbam la ea, văd că îşi scoate telefonul mobil şi am o mică revelaţie. îngerul de pe umărul drept îmi zice: "nu te mai uita atâta! o să creadă că ai ceva cu ea. întoarce capul! hai, hai! urgent!". drăcuşorul de pe umărul stâng, hop şi el: "ia să vedem cu cine vorbeşte! poate se ceartă cu iubitul mirobolant la telefon. trage cu urechea, trage cu urechea!"... într-un final, după o lungă luptă interioară, întorc capul, în speranţa că apare şi autobuzul mult-aşteptat. şi cum priveam pierdută-n zări, aud o voce pătrunzătoare, izbitoare şi stridentă:
studenta: Autobuzul 41 barat trece pe la Universitate, nu?
eu mă gândesc: ..."ce ţi-e şi cu oamenii aştia..dau un telefon ca să afle dacă 41 barat trece pe la Universitate. în ce hal am ajuns..asta e numai vina operatorilor de telefonie mobilă...care dau minute în neştire, că dacă nu er...
studenta, ridicând tonul: 41 BARAT TRECE PE LA UNIVERSITATE, NU???
eu mă gândesc: şi mică, şi urâtă, şi cu tupeu...da' ce insistă!...dacă vorbeşte oleacă mai tare nici nu mai are nevoie de telefon...
şi cum mă uitam eu în zări după autobuz, tipa în spatele meu tot întreba de 41 barat. la un moment dat, şi înca ce moment, îmi pune mâna pe umăr. eu mă sperii, tresar, mă întorc, mă zbat ca un peşte pe uscat şi mă uit neliniştită la ea.
studenta, cu un ton foarte sec: cu tine, vorbesc. 41 barat trece pe aici, nu?
eu, într-o stare de comuniune cu absolutul, cu ochii aproape daţi peste cap din cauza oboselii, aproape leşinată de căldură: ăăăăă...da. pe aici trece. mă scuzaţi. nu v-am auzit..eram pe altă planetă.
studenta-mirată- pe alta planetă ?!?!?!?!?!?!
eu: aaa..da. sunt obosită.[şi dau să mă întorc din nou cu spatele la ea, să văz autobuzu' dacă vine]
studenta: da, ştiu cum e...şi eu sunt foarte obistă. am avut examen de dimineaţă şi acuma am ieşit! îţi vine să crezi?! şi mai zice lumea că de ce să fim noi obisiti, că suntem tineri, că suntem studenţi. da' cu aşa un orar, cum să nu fii obosit?! am zile în care am cursuri de dimineaţa până seara, şi altele în care am unul singur de la 2 la 4. şi când ne mai pune un examen din asta sâmbata.....
[eu eram de-a dreptul copleşită de situaţie. începeam să mă întreb şi eu dacă 41 barat...]
...că doar vinerea..mai ies şi eu cu fetele, că suntem tinere şi vrem să ne distrăm..că dacă nu acuma, când? la 80 de ani? şi profii aştia care mereu...
[norocul meu. vad gloriosul autobuz mult-asteptat de studenta si zic triumfatoare:]
eu: UITE!!! a venit autobuzul tău!
studenta, mirată şi dezamăgită că am întrerupt-o la mijlocul relatării ei super captivante despre facultate: da?! chiar...
şi cum se îndrepta studenta spre autobuz, se întoarce ea aşa, de parcă ar fi uitat să-mi zică ceva. nici nu va imaginaţi ce:
studenta: pa iubita, mai vorbim!

în final, speram ca totul să fi fost o halucinaţie datorată soarelui, care mă batea sâcâitor în cap, şi oboselii. dar..după privirea celor din staţie după acel "bun rămas" al studentei..ştiam că nu a fost doar o halucinaţie...din păcate.

homo torqueo sau romanul la gratar

homo torqueo sau altfel spus, romanul de weekend.
se ia una bucata roman obosit dupa o saptamana de munca/stat. alaturi de sotie, amanta, copii, catel se adauga si un purcel. la propriu. cat mai multa carne de purcel. se introduc toti acestia in una bucata dacie, de preferinta tunata/"tunarita"...se lasa la copt pana cand, de jur imprejurul lor, e verde. Iarba Verde.
apoi, una bucata roman deschide portbagajul si incepe sa pegateasca cele necesare prepararii unui gratar in mijlocului naturii. ca doar nu vii la Iarba Verde ca sa te relaxezi. Doamne fereste! vii ca sa mananci sanatos un gratar carbonizat cu muuuuulta grasime si calorii fara numar. "Fara numar, fara numar" va urla si adi ala micu de respira greu...pentru ca gratar la iarba verde fara strop de manea..nu se este domle!
dar evenind la pregatirea si prepararea gratarului... Homo Torqueo incepe prin a face focul, dar caldura il dobora si "jos textila!"[asta ca sa imi citez profesoara de istorie! sarumana doamna profesoara in cazul in care cititi aceste randuri!]
in timp ce barbatu' munceste, asa zisele doamne stau la asa numita barfa de weekend.
barbatu' termina intre timp de carbonizat carnita de purcelus, plina de grasimi, calorii si "alte alea".
si cum la gratar, nimic nu merge mai bine decat o berica, da-i cu berica pana cand burta barbatului se rotunjeste perfect, si se revarsa peste blugi. de ce? prietenii stiu de ce.
apoi, dupa circa 2-3 ore de papa bun si sanatos, cand barbatul e prea plin pentru a mai putea face ceva, se bate, plin de mandrie, cu palmele pe burta. daca politicienii se bat cu pumnul in piept si se incalcesc intre atatea promisiuni, Homo Torqueo se bate cu palmele pe burta in semn de multumire, satisfactie si mandrie fata de unica si propria-i persoana.
bine inteles, dupa atata timp de stat cu capul in soare, dupa prepararea dar mai ales digerarea unei cantitati atat de uriase de purcelus, cine mai are chef de strans diferete resturi ramase?! bineinteles, nimeni, pentru ca toti de-abia asteapta sa ajunga acasa si sa se lungeasca/lateasca/tranteasca/odihneasca in fata tembelizorului.
consecinta? muntii de gunoaie pe care ii puteti admira, fotografia..de care va puteti impiedica linistiti in momentul in care iesiti la Iarba Verde, la aer curat, pentru a va Relaxa...

recensamant

...inca un recensamant al bloggerilor, de data asta pe regiuni.

cafeaua de dimineata

ador zilele acelea de vara, care incep promitator: e racoare, dar soarele straluceste la locul lui. miroase a zi buna.
mi-as dori sa ma pot trezi intr-o astfel de dimineata, sa-mi savurez pe indelete cafeaua si tigara apoi..sa ma plimb. singura, de nebuna, pe strazi.
cu cat crestem, sau mai bine zis cu cat ne maturizam, cu atat se "maturizeaza" si programul nostru. ajungem sa ne implicam in multe chestii si uneori, cafeaua de dimineata, cu tigara sau fara, e singurul moment din zi in care stam cu noi insine si ne relaxam pentru cateva momente.
vreau o zi calda de primavara sau chiar de vara in care sa trandavesc. sa ma trezesc fara ceasul ala stresant, apoi, dupa cafelutsa, sa-mi dau intalnire cu orasul. da, cu orasul asta mic, desi pare mare, comunist, desi urla democratia in el, gri, desi plin de cladiri colorate, verde, desi plin de copaci uscati. vreau sa ma plimb pe strazi, singura, sa ma opresc intr-un parc, pe o banca si sa stau. sa stau si sa ma uit cei care care trec grabiti pe langa mine sis a rad in sinea mea de ei, pentru ca eu am scapat de stress, macar pentru o zi...
si cand te gandesti ca totul a inceput de la o simpla cafea...

buna, sunt ilinca si sunt dependenta de cafea

cam asa ar suna salutul meu in cazul in care m-as inscrie in clubul "cafelicilor anonimi".
si imi place cafeua. si nu-mi place doar pentru gustul ei dulce-amarui dar aromat, si pentru ca are darul de a ma binedispune. e ca si cum m-as trezi langa El, m-ar tine strans in brate si mi-ar spune" "neata iubire! sa ai o zi faina!"...bine ac El nu poate fi comparat cu o cafea, dar cafeaua poate fi comparata cu el in anumite situatii.
tigara ca cafea e ca sarea-n bucate. daca ar trebui sa scriu varianta moderna la "sarea-n bucate" ar suna cam asa: a fost odata ca niciodata sau chiar azi un business man, casatorit, fericit si cu 3 fete, si frumoase si destepte. cea mica dintre ele fumeaza. chiar daca business man'ul e toata ziua la scarbiciu si nu are timp pentru familie atat cat si-ar dori, isi face griji pentru ea. e cam ingrijorat de faptul ca mezina fumeaza, dar se pare ca predicile pe care i le tine in fiecare zi nu sunt de ajuns. nici macar faptul ca i-a confiscat pachetuld e tigari. s-a gandit sa o pedepseasca, sa-i dea de facut ceva ce nu i-ar face placere. "de exemplu, sa faca ordine sau sa gateasca" gandi el. zis si facut. asa ca ajuns acasa, seara tarziu cu mircea badea, i-a zis mezinei ca a doua zi, in pauza de masa, va servi pranzul acasa si asteapta sa fie pregatit de ea. dupa lungi ripostari din partea fetei, subiectul a fost inchis. ea pur si simplu nu avea incotro. asa ca a doua zi si-a asteptat tatal la pranz.
"bleacs. e de-a dreptul scarboasa mancarea asta"spuse el."ar trebuis a mai stai pe langa maica-ta cand gateste sa vezi si tu cum se face.te-i marita si tu intr-o zi si p sa moara de foame barbatu' ala!ce naiba-i lipseste mancarii?"
"vezi tata?"
"nu vad, gust. si are un gust ingrozitor. da si tu sarea aia de acolo!"
"AHA!! vezi?! ii lipseste sarea. la fel cum imi lipsesc si mie tigarile de la cafea. nu ca as fi dependenta de tutun, dar pur si simplu cafeaua si tigara ma inspira, ma binedispun. acuma ma intelegi?"
oricat de greu ar fi fost pentru un business man, parinte modern, sa inteleaga asa o placere nesanatoasa..pana la urma..a fostd e acord. la urma urmei nu fuma pachete intregi intr-o zi.
si asa au trait fericiti pana la adanci batraneti."

bloggeri din iasi

mi se pare super ideea. o comunitate a bloggerilor...cine ar fi crezut?!

episodul 3

am ajuns sa cred ca numai mie se intampla chestii de genu’ asta… sau ma plictisesc atat de tare de autobuz incat trag cu urechea la discutiile altora.

personaje: eu - martorul tacut

un el si o ea ( asezati pe scaunele din spatele meu)

un pusti de vreo 14-15 ani: 1,70m , maxim 60-65 kg, haine largi in stilul urban-gangsta

el: ei cum sa te imbraci asa?

ea: asa cum?

el [cel mai probabil, foarte preocupat de ultimele tendinte in moda, cel putin in moda masculina] : da’ nu-l vezi pe ala ce tzoale largi si-o tras? si e si gras. (tare) eu nu-s gras, da’ nu m-as imbraca in halu’ asta!!

ea: taci bai, ca te aude. ce-i cu tine?

el(nonsalant): ce-i cu mine draga? e dreptul la replica. am dreptul la libera exprimare. Scrie in constitutie! ce?! imi spun si eu parerea!

[in tot acest timp, tanarul-subiect al discutiei vorbeste la telefon, fara insa a remarca aluziile facute la adresa vestimentatiei lui]

pana sa ajung la “final destination” am avut timp sa meditez la nemurirea sufletului si printre altele, la dialogul celor doi. foarte interesant cum toata lumea e specialista in constitutie. toti isi stiu forte bine drepturile, si daca nu le stiu, le deduc. trebuie sa spuna constitutiunea asta si ceva bun, k doar de aia e constitutiunea. dar e si mai interesant cum uitam valorile elementare, de ordin religios daca vreti: sa nu-i judecam pe ceilalti. si uite asa uitam sa fim oameni. probabil asta e drumul cel mai sigur spre o cariera politica. sa nu mai fim oameni, si sa intelegem ce vrem din constitutie, din legi. ca doar constitutiunea nu spune cine si cand are dreptul la replica[si daca spune, cine mai sta sa-l citeasca?! suna prea interesant si pompos “dreptul la replica” incat sa mai vezi si urmatoarele paragrafe ale articolului]. si daca toti avem dreptul la libera exprimare, tanarul urban-gansta se exprima prin vestimentatie. e prea greu sa intelegi exprimarea prin vestimentatie?prin moda? prin arta? pai hai sa facem un dictionar, sa priceapa tot romanul, nu?! dar probabil vor mai trece secole, vom mai omori vreo doi-trei ceausesti pana sa ne ducem cu mentatile la reciclare. dar la o adica, de ce sa ne schimbam noi mentalitatile? doar pentru ca in tot restul Europei n-o sa gasesti oameni cu mentalitati “chisate” ca la noi? nu-i problema! merem noi Franta, in Spania(la o capsuna, o scobitoare), in Germania, Italia, si ii invatam noi pe pustii astia ai Europei cum e cu mentalitatile, cu ideile preconcepute etc. o fi asa de greu cu acceptarea asta? daca patesti ceva pe strada sau in autobuz[iti fura banii, telefonul, pimesti o gama variata de injurii la adresa: a) mamei, b) organelor genitale, c) zeitatea suprema] nu se baga nimeni pentru tine. nimeni nu deschide gura. din categoria: nu stiu, n-am vazut, nu cunosc. si la o adica de ce sa se bage? ca sa priemasca si ei o portie? in niciun caz. e mai simplu sa fii indiferent. foarte bine, fiti indiferenti fratilor, dar fiti indiferenti si cand am sa port eu palarie roz bonbon cu pene de strut si o sa merg cu autobuzul. fiti indiferenti. ar fi mai simplu pentru toata lumea…cel putin pana vor intelege toti cum e prejudecatile, mentalitatile comuniste & co.

episodul 2

din categoria “experienta de viata in autobuz” va prezentam: ” dialog inutil sau teatru absurd”

personaje: eu& o tantea ofuscata probabil de faptul k a trebuit sa mearga la scarbiciu intr-o zi de marti.

un domn urcat tarziu:” composteaza-mi te rog si mie biletul la un capat”

fie.

ma intorc usor ca sa dau de “compostator” si din greseala atinge “minunatele picioruse” ale unei cucoane, fosta prim balerina a Romaniei probabil, dupa felul in care a reactionat.

eu: imi cer scuze…

tantea: ei scuze! asta-i buna! scuze dupa ce…

eu: da. aveti dreptate. am vrut sa va calc intentionat. chiar m-am straduit.

in urmatoarele 3 minute ma calca tantea, probabil ex-prima balerina a Romaniei.

tantea(cu jumatate de gura) : pardon…

eu: ei pardon! dupa ce ma calcati si ma striviti si va straduiti sa ma calcati intentionat pardon..da’ asta-i buna..!

[se aude cateva rasete din fund de la taxatoare]

episodul 1

din categoria “experienta de viata” va prezentam episodul 1:

intr-o dimineata bolnavicioasa ma urc pe jumatate adormita in autobuz, de altfel super plin. dupa ce o cucoana imi da lectii de viata[cum ca “donsoara, da’ scoateti ghiozdanul din spate! asa se merge in autobuz?nimic nu va invata la scoala aia!!!”] ..in sfarsit, atentie se inchid usile. bun, am de ce ma sprijini. sau nu. o tantea se aseaza fix in spatele meu.ok. creierul meu dormitand incearca sa gandeaca..am o bara in spate, mai e una sus, da’ dak ma intind mi se rupe haina si stau si spanzurata, de tipu’ asta draguts din fata mea nu pot sa ma tin ca o sa creada ca ma dau la el, ar mai fi o…dar o voce stridenta ma aduce cu picioarele pe pamant, sau am rog in autobuz: ” da’ ce stai asa ca o lebada? nu vezi k e tzava in fata ta k sa te tii de ea?” eu stupefiata ma intorc sa vad despre ce e vorba. hmm..o tantea trezita cu fata la cearsaf. ok. tac si ma invart ca sa ma tin de “tzava”…si de-abia asteptam sa ajung la scoala sa am cui povesti…iar, la cererea publicului, m-am gandit sa fac oficial statul meu de”lebada”.

[va urma]

tigara de dupa

de dupa ce?! de dupa orice:)) ca in reclama aia tampita cu pitici. orice sau ce?:))

well, tigara de dupa e cu totul si cu totul altfel decat tigara de dinainte. si nu o skimba doar denumirea cliseica pe care mi-am permis sa i-o atribui. ci pur si simplu, efectul este altul.

de exemplu, daca fumezi o tigara dupa ce ti-ai terminat treaba intr-o zi, ai mai multa satisfactie. simti k ai timp si pentru tine. simti k ai timp pt un moft..care te cam costa sanatatea. da’ asa e cu kestiile astea bune. ce e bun ori e nesanatos ori ingrasa ori e imoral. dar despre asta os a vorbim mai mult alta data. data viitoare poate.

mai e tigara “cu fetele” respectiv “cu baietii”. voi vorbi in special despre tigara “cu fetele”. si cum ne intalnim noi mult si des avem ocazia sa o experimentam mai des:)) iesi cu fetele la un suc, o maslina, o scobitoare si mai fumezi o tigara. kiar daca nu fumam o tigara “cu toatele” macar sunt cu ele. si aici urmeaza partea interesanta. vorbim vorbim vorbim. noutati. barfe. kkturi. apoi, una dintre noi lanseaza informatia bomba[a nu se confunda cu “barfa”. e ceva trait pe propria piele, like a personal secret caruia i-a venit timpul sa fie impartasit] ei bine, dupa ce primesti o veste bomba, e normal sa-ti aprinzi o tigara ca sa poti digera informatiile.

oricum ar fi ..thank you for smoking! :))

tigara de dinainte(a furtunii)

o sa va intrebati de dinainte de ce? care furtuna k e cod galben..:))

well, orice tigara are savoarea ei..si nu ma refer la kent, virginia slims sau davidoff..ma refer la acea savoare care iti da acel 1% de inspiratie. da, fumez o tigara la cafea si am inspiratia zilei..e imposibil sa nu-mi vina o idee geniala. de la un nou model de bluza pe care as vrea sa mi-o croiesc pana la o noua tema pt emisiune. e genial. e fascinant cand stai cu o cana mare de cafea in fata, cu o tigara in mana si cu eventualii colegi[de la radio] care se “agita” in jurul tau in cautare de stiri noi pt buletinul de la ora 10. dar tu stai calm, si-ti savurezi fiecare fum pe care-l tragi din tigara..fiecare gura de cafea din cana cu vaca.

tigara de dinainte de inregistrari e si mai buna…cand te saturi de scris 5-6 pagini pt o emisiune, si aia inregistrata iti iei bine-meritata pauza de tigara. te calmeaza. e buna. park timpul s-ar opri in loc pentru ca tu sa-ti incarci din nou bateriile pe baza de nicotina.

p.s. thank you for smoking!

p.p.s. n-ati uitat k tutunul dauneaza grav sanatatii, nu?:))

cum stim ce vrem?

simplu. nu stim. de foarte putine ori mi s-a intamplat sa stiu ce vreau. si daca am stiut, si am facut tot posibilul sa obtin, si am obtinut, then..mi s-a parut descuranjant. nu era deloc ce ma asteptam sa fie.

sa fie si cu barbatii la fel? cum stii ce iti place? daca esti cu cat mai multi, ca sa-i cunosti, ca sa experimentezi, ca sa vezi ce-ti place..well, e clar. obtii si etiketa de “curva”. daca stai pe tusa si analizezi si te uiti la filme siropoase si te gandesti k asa ti-ar place si tie..pe o plaja..langa ocean..cu petale de trandafiri…si stai in continuare si visezi, si stai in continuare pe margine, ca un fin observator, ei bine, e clar. vei obtine eticheta de “maicuta”, in cel mai bun caz, “frigida” in cel mai rau caz. si totusi de unde sa stim ce vrem?

cumva intre aceste doua etichete, am incercat sa sociliazez cu diferite genuri umane..k sa le spun asa.. si la un moment dat, mi-am dat eu seama cam care ar fi genul meu de “el”..asa cool..trend-setter..usor metrosexual..ok..am gasit destui…dar dupa maxim 4 sapt..pff..relatia devenea pathetico-plictisitoare..si se cerea schimbat baiatul in cauza…culmea e k…n-am ajuns sa-l iubesc decat pe cal care nu e asa. nu e deloc genul meu. trend-setter?:))no way..cool? doar cand are chef. moda? who cares about it?! important pt el e sa se simta bine..si e asa de ciudat. stiam ca contrastele se atrag…dar chiar asa?:))

in concluzie, nu cred ca trebuie sa stii ce vrei. destinul e mult mai important si iti va arata el ce vrei.

despre frica

FRÍCĂ, (rar) frici, s.f. Stare de adâncă nelinişte şi tulburare, provocată de un pericol real sau imaginar; lipsă de curaj, teamă, înfricoşare.

FRÍCĂ s. 1. teamă, temere, (livr., fam. şi depr.) poltronerie, (franţuzism) aprehensiune, (rar) temut, (pop.) păsare, (înv. şi reg.) scârbă, (înv.) stideală, stidinţă, stidire, teamăt, temătură, temoare, (latinism înv.) timoare, (arg.) târşală, târşă. (Nu simţea nici un pic de ~.) 2. v. sperietură.

[sursa: http://www.dexonline.ro]

si totusi ce este frica? o definesti mai bine atunci o simti? o definesti mai bine atunci cand cuiva apropiat tie ii este frica? sau e mai bine atunci cand incerci sa privesti “frica” obiectiv, de la departare.

de ce ne este frica? din slabiciune? si daca nu ne-ar fi frica, am fi inconstienti, nebuni.

“Stare de adâncă nelinişte şi tulburare, provocată de un pericol real sau imaginar;”

cand ne este frica?

mie imi este frica atunci cand iubesc. si iubesc. il ador. dar imi e frica. stiu ca nu o sa ma raneasca. pentru ca si el ma iubeste. dar mi-e frica. asa, din principiu. pt k sunt aproape femeie si femeile isi fac griji iar grijile genereaza frici. imi este frica de faptul ca cineva sau ceva ar putea interveni intre mine si el, ca cineva sau ceva ar putea afecta iubirea mea. s-o strice. si nu stiu unde pot merge cu o iubire stricata. mi-e frica apoi ca nu-mi va repara nimeni iubirea. si eu ce fac? am sa iubesc stricat?

il iubesc atat de mult incat imi este frica sa nu pateasca ceva. in fiecare minut mor oameni. in fiecare minut oamenii isi descopera cate o bola, care mai devreme sau mai tarziu ajunge letala. in fiecare minut se intampla un accident. in fiecare ora se trezeste un nebun sa impuste pe cineva, sa adoarma la volan, sa faca un accident. mi-e frica sa nu pateasca ceva. oricand. oriunde. si daca nu e cu mine, stiu ca nu e in siguranta. ar putea pati ceva si atunci cand e cu mine. am putea pati ceva amandoi. sau chiar eu as putea fi cea care pateste ceva in prezenta lui. as putea muri. dar macar as sti ca am murit langa el, si asta imi alunga frica de moarte.

mi-e frica de plictiseala. nu vreau sa ma plictisesc. de nimic. de el, de sarutul lui, de noptile petrecute departe de oricine si orice, de stelele cazatoare, de gustul de ciocolata, de gustul lui, de caldura si moliciunea patului meu, sau al lui, de umezeala ploii, de iarba, de frunze, de toamna, de vara, de vise. mi-e frica sa nu cumva sa ma plictisesc de bun. mi-e frica sa nu cumva sa ma plictisesc de rau.

mi-e frica de gandaci. ii detest. sunt atat de scarbosi.si cand ii vad cum umbla asa cracanati cu picioarele alea filiforme si dau ca nebunii din antenele alea doar pentru a ma sfida pe mine. si cand aprind lumina, fug ca niste cretini. ca doar asta sunt. gandaci cretini. scarbosi. gandacii fac sex? trebuie sa fie foarte scarbos pt o femela gandac sa se apropie de un femel gandac. pardon. mascul gandac. oricum..ar fi amandoi asa de scarbosi. am sa ajung frigida daca mai scriu mult despre asta.

mi-e frica de frica. frica genereaza la randul ei atat de multe alte sentimente. in prima instanta conduce la scaderea increderii in fortele proprii, la nesiguranta. apoi, induce o anumita stare de paranoia. incepi sa-ti inventezi temeri. din categoria “si daca?”. nu-ti poti nega toate fricile. nu le poti ascunde. pentru ca ele vor rabufni intr-o zi. fricile duc si la frustrari. fricile. a vorbi despre frica e asemanator cu a vorbi despre moarte. pentru ca de amandoua ne e frica. doar ca moartea nu o putem experimenta asa cum putem face cu frica.

si totusi ce sa facem cu frica? sa ne fie frica de ea? sa ne izolam de orice potentiala cauza a unei frici?

sau sa o lasam sa ne domine, sa ne cuprinda, sa ne invaluie. sa traim cu ea. sa o respiram.

si va disparea singura.

cand te simti “safe”?

citeam un articol despre populatia din statele unite care este psihologic distrusa de tot felul de fenomene naturale. si am intrebam..eu cand ma simt “safe”? ce trebuie sa fac pentru a ma simti in siguranta? sa ma bag intr-un prezervativ? sa ma inchid intr-o pestera?

ma simt in siguranta cand ma tine el in brate…cand stau cu el, langa el…

ma simt safe cand sunt acasa si vorbesc cu mama..nimicuri.

ma simt safe cand afara ploua iar eu imi savurez ciocolata calda si portia de jazz de pe marginea geamului…

ganduri de blonda

de ce nu are eva marul lui adam?

pentru ca eva a fost cea care a muscat prima din mar.

si adam de ce are marul lui adam?

pentru ca lui i-a stat in gat.

e barbatii porci?

interesant cum un studiu al unor psihologi arata ca barbatul e atras de sanul unei femei pentru ca ii inspira acea caldura materna cu care a crescut. femeile nu au crescut tot din caldura materna?

interesant cum barbatii iubesc si urasc o femeie, cum o idolatrizeaza si cum o calca in picioare. sa fie oare vorba de frica? frica pentru simplul fapt k o femeie poate fi mai puternica si mai stabila din punct de vedere financiar, cultural, social si sentimental? oare barbatii se sperie daca o femeie are mai multe impliniri decat ei pe plan profesional? sa fie oare vorba de o pura invidie cu gust amar de misoginism?

de ce oare barbatii cred k femeile cu putere s-au culcat cu multi barbati cu putere? puterea si statutul social nu sunt boli cu transmitere sexuala din cate stiu eu…sau poate nu ne-au invatat pe noi la biologie..mai stii?! de ce inteligenta unei femei este corelata cu relatii, pile, kestii? nu neg existenta unor asemenea cazuri. dar de aici si pana la a generaliza totul..este totusi un drum lung. oare nu sunt si barbati care se culca/ casatoresc cu femei mai puternice sau cu mai multi bani/relatii decat ei?

in concluzie..remember my name ’cause u’ll be screamin’ it later!

subscriu,

ida

de ce ne este frica de medici?

ne este frica de dentist pentru ca..dom’le, da’ ma doare maseaua.ma duc la dintzolog, ma doare si mai tare cand mi-o repara.am carie, trebuie plomba…da’ pana curata caria, mama ce doare!! mai trebuie scos vreun nerv ceva..pff..anestezie..alta durere. e carie si la maseaua vecina..trebuie deja pusa lucrare pt k maselele sunt prea afectate de carii. am foarte multe carii…daca o sa-mi puna proteza? cum dom’le sa port proteza la 18 ani? da’ esti nebun? da’ mai bine stau cu cariile mele..le-am crescut 18 ani, le-oi creste si de-acum incolo. de asta nu mergem la dentist.

ne este frica sa mergem la ginecolog. cum dom’le sa-mi vada cineva pasarica/pasarelul? da’ daca e stricat? da’ daca am vreo boala din aia de care nu se simte. afli de ea si afli ca mori si gata. cum dom’le sa meg la ginecolog. da’ mi-e rusine. sunt un pudic. sunt fata finuta, cum sa ma dezbrac si stau asa cum ma pune..?! si sa mai si stau asa ca sa ma consulte? fereasca bunul Dumnezeu. de asta nu mergem la ginecolog. ne este rusine. suntem un neam de pudici.

ne este frica de medicul specialist. cum dom’le sa merg la un specialist daca ma doare in dreapta, usor spre spate. la biologie am invatat ca pe-acolo o fi ficatul…colecistul…cum dom’le..o sa-mi treaca. e o raceala. da’ daca am pietre la ficat? si daca o sa ma opereze? si cand o sa ma opereze o sa vada pe-acolo si alte organe afectate. si o sa ma mai opereze. si eu o sa zic k nu mai vreau. si o sa-mi spuna k sunt nebun. si o sa ma bage intr-un sarcofag cu tot felul de fire si tot felul de lipitori pe mine ca sa vada daca am capul in regula. da’ dom’le. e pe umeri. si de ce sa ma duc la specialist daca ma doare oleak ficatu’?! eeh..mofturi. trece. de asta nu mergem la un medic specialist.

ne este frica de un psiholog. nu mergem la un psiholog pentru ca ne este frica. da’ ce vor zice prietenii cand vor afla? colegii? vecinii? tantea de la magazin care imi da paine fara 20 de bani si care imi da rest o guma k nu mai are marunt..?! or sa zica “dom’le..esti nebun!”. cum sa merg dom’le la psiholog sa-i spun ce probleme am, sa ma descarc? da’ mai bine joc un fifa, joc mafia..ma descarc..foarte frumos. ce tot atata psiholog? nu sunt nebun. nu am nevoie de psiholog. de asta nu mergem la un psiholog.

eu caut un doctor care sa ma vindece de scenarita cronica. fac scenarii intruna. da’ ce-ar fi daca? dar daca?si totusi..daca..? nu as face nimic k daca gresesc. si gresesc..si daca cumva..?!fereasca Dumnezeu.

uneori, in luciditatea mea post tigara imi dau seama ca imi fac griji aiurea. ca fac scenarii si ajung sa joc in fiecare dintre ele. viata mea e scenariul meu conceput de mine pentru mine in care nu tot timpul am rolul principal. si sunt constienta de asta. si in acea luciditate de care vorbeam mai devreme realizez k imi fac singura unele probleme k unele kestii doar mi se par. mi se par sau kiar exista? da’ daca exista? ei bine, daca exista le reneg, nu le recunosc. mofturi dom’le, fitse. inkid ochii si dispare.

si de asta ne este frica de medici.